
Înainte ca fast-food-ul să cucerească orașul, în centrul Timișoarei, fix unde e azi McDonald’s, exista un loc legendar: Lactobarul. Un spațiu simplu, luminos, curat – dar cu un farmec aparte. Acolo nu veneai pentru spectacol, ci pentru gustul simplu și bun.
Cu tejghele albe, scaune de tablă și farfurii grele din ceramică, Lactobarul era un loc unde găseai tot ce era proaspăt, românesc și hrănitor: iaurt de casă, chefir rece, sana, lapte bătut, și bineînțeles, nelipsitul sendviș cu brânză sau ou fiert.
Dar adevărata vedetă? Chifla cu unt și caimac, unsă simplu, dar cu gust de copilărie. Și cine a prins laptele cu cacao din dozator, știe exact ce înseamnă fericirea în formă lichidă.
Era locul unde te opreai „pentru 5 minute” și stăteai 30. Studenți, muncitori, elevi, domni în costume și doamne cu sacoșe – toți treceau măcar o dată pe săptămână pe la Lactobar.
Astăzi, locul e altul, ritmul e altul, dar dacă închizi ochii și îți amintești gustul iaurtului rece cu o chiflă alături… ești din Timișoara cu adevărat.







Ionel
Ați uitat merdenelele adevărate…
Georoceanu Victor
Și în centrul Bucureștiului pe Bd. Magheru în anii ’80 era “Lacto Dorna” la fel ca în Timișoasa unde mergeam foarte des și parcă trăiam anii studenției la fel ca la Lactobarul din centrul Timișoarei! Frumoase timpuri frumoase amintiri! Am fos pe 19 Iunie la Timișoara la întâlnirea de 45 de ani de la terminarea facultății dar nu am mai putut retrăi emoția și frumusețea acelor ani petrecuți acolo.
valeria nane
Adevarat ,eram studenti si mergeam des …ce vremuri…
Corneliu Vaida
Iaurtul si chifla erau consumate cu predilectie pana la pranz. Apoi, adevarata vedeta din meniu era mamaliga cu branza si smantana.