
Palatul Ștefania, din cartierul Fabric, e genul de clădire pe lângă care poți trece de zeci de ori fără să știi câte povești ascunde.
Ridicat la începutul anilor 1900, într-o perioadă în care Timișoara se moderniza rapid, palatul a fost construit inițial ca imobil de raport – adică apartamentele erau închiriate, iar banii obținuți ajutau orașul.
Clădirea poartă numele Ștefania după soția celui care a cumpărat-o mai târziu, Rudolf Totis, industriaș și consul al Belgiei la Timișoara. Un detaliu simplu, dar personal, care a rămas până azi.
La parter au funcționat de-a lungul timpului restaurante, magazine, bănci și cluburi sociale. Era un loc viu, frecventat, nu doar o clădire frumoasă de privit.
Palatul Ștefania nu e doar un reper arhitectural. E o bucată din Fabricul de altădată, din Timișoara care creștea, se transforma și avea curaj să fie diferită.






