
În 1979, Take Ionescu arăta altfel – ordonat, luminos, cu blocuri noi, înalte și bulevarde curate.
Zona Tipografilor tocmai prinsese viață, un cartier construit pentru oamenii care lucrau în tipografiile din apropiere – muncitori, tehnicieni, corectori, oameni ai hârtiei și ai cernelii.
Diminețile începeau devreme, cu miros de cafea și de ziare proaspăt tipărite, iar seara bulevardul se umplea de pașii celor care se întorceau acasă.
Nu era zgomot de tramvaie, ci de troleibuze, de copii care se jucau printre rondurile cu flori și de vecini care stăteau la povești pe băncuțele dintre blocuri.
Era o Timișoară tânără și organizată, în care fiecare bloc avea grădina lui și fiecare stradă își cunoștea oamenii.
Fotografia surprinde exact acel moment în care orașul creștea – cu speranță, cu ordine și cu un aer aparte de începuturi.
Astăzi, printre aceleași blocuri, se simte încă liniștea de altădată.
Unele locuri îmbătrânesc, dar amintirile rămân tinere.
E fain la Timișoara.






