Tutungeriile din Timișoara – locuri cu miros de tutun proaspăt și răbdare

În Timișoara de altădată, înainte să existe pachete lucioase și țigări „light”, existau tutungeriile – mici magazine dedicate exclusiv fumătorilor. Nu vindeau dulciuri, nu aveau sucuri. Doar tutun, foițe și pipe.

Acolo găseai tot ce însemna articol pentru fumat: de la țigări românești precum Carpați, Snagov sau Bucegi, până la tutun la pungă, foițe, filtre, hârtie de ziar (pentru improvizație) și, uneori, chiar și pipe.

Cele mai cunoscute tutungării erau în centru, aproape de punctele aglomerate, mereu cu ușa întredeschisă și cu mirosul greu de tutun vrac care plutea pe trotuar. Aici veneai pentru tutun mărunțit la pungă, foi de țigară, hârtie specială de rulat sau chiar pipe din lemn sau porțelan.

Nu existau țigări cu filtru. Nici nu se cereau. Se fuma Carpați fără filtru, sau și mai adesea, tutunul se răsucea manual – un gest familiar și aproape ceremonial. Îl purtai în borsetă, în hârtie cerată sau într-o cutiuță de metal. Dacă nu aveai foițe, mergea și o bucată de ziar. Așa era.

Tutungeriile erau mai mult decât niște magazine. Aici se stătea la coadă, se comentau zvonuri, se aflau „noutățile” din oraș. Erau micile cluburi ale fumătorilor adevărați, oameni care știau diferența dintre un tutun „tare” și unul „dulceag”, dintre o foaie subțire și una care se rupea prost.

Astăzi, tutungeriile au dispărut, dar pentru o întreagă generație, ele rămân vii în amintiri: sacoșa cu tutun, mirosul greu, și plăcerea de a-ți rula singur țigara, la geam, într-o seară liniștită.

Tu mai știi unde era tutungeria din cartierul tău?