Comtim – gustul copilăriei într-o pungă de rafie

În anii ’80, când cuvântul „abundență” lipsea din vocabularul românilor, magazinul Comtim era un adevărat fenomen. Într-o vreme în care „luxul” era o chestiune de noroc și răbdare, Comtim devenise un reper nu doar pentru timișoreni, ci pentru oameni din toată țara.

Cu vitrinele reci și mirosul inconfundabil de mezeluri, magazinul de pe bulevard atrăgea zilnic cozi imense. Se spunea că dacă ajungeai devreme și aveai noroc, plecai cu salam, parizer sau chiar carne proaspătă – lucruri care, în alte orașe, erau doar o amintire.

Autobuze, trenuri, rude „de la țară” sau din alte județe – toți se opreau la Comtim ca la un punct obligatoriu pe harta supraviețuirii. Pentru unii era prima oprire în Timișoara. Pentru alții, cel mai sigur loc unde „se băga ceva”.

Cu sacoșa de pânză sub braț și răbdarea în buzunar, stăteai la coadă ore întregi. Dar când intrai și simțeai mirosul mezelurilor sau vedeai rafturile cu produse vidate, aveai senzația că ai ajuns în „Vestul cel bun”.

Salam de Sibiu, crenvurști, parizer sau celebrele pachete vidate – toate purtau sigiliul Comtim și un gust care, pentru mulți, înseamnă copilărie.

Era mai mult decât un magazin. Era o scenă de viață: unde se legau prietenii la coadă, unde „doamna de la raion” îți punea deoparte dacă te știa din vedere și unde, uneori, reușeai să cumperi ceva fără cartelă – o minune în sine.

Astăzi, magazinul nu mai e… dar amintirea lui trăiește în poveștile celor care au crescut cu gustul produselor Comtim și cu așteptarea din fața vitrinelor.

Tu ce-ți amintești despre Comtim?