
Dacă ai copilărit în Timișoara înainte de 1990, e imposibil să nu-ți amintești de magazinele alimentare „Ciuperca”. Erau parte din peisajul orașului, locuri simple, dar esențiale, care adunau zi de zi timișorenii la cozi lungi, cu speranța că vor prinde „ceva bun”.
Teoretic, alimente de bază: pâine, lactate, salam de vară, conserve, ulei, zahăr. Practic, mai mult lipsuri decât marfă. Produsele „se băgau” rar și în cantități mici, iar lumea stătea la coadă cu orele pentru câteva ouă, o sticlă de lapte sau un kilogram de făină.
Cu toate acestea, magazinele Ciuperca erau un punct de reper în viața cartierului: aici se aflau ultimele bârfe, veștile din oraș, iar coada devenea un adevărat ritual social.

Astăzi, puțini mai știu de unde vine denumirea „Ciuperca”, iar multe dintre aceste magazine au fost demolate sau transformate în alte spații comerciale. Totuși, pentru generațiile care au trăit acei ani, imaginea unei „Ciuperci” rămâne legată de copilărie, de timpurile când cumpărăturile erau o provocare zilnică.
Poveștile magazinelor Ciuperca sunt parte din identitatea Timișoarei. Ele ne amintesc cum era orașul nostru, cu bune și cu rele, dar mai ales cum oamenii știu să se adapteze și să găsească motive de bucurie chiar și în vremuri grele.






