Pare doar o clădire frumoasă din Piața Libertății…dar aici s-a condus, la propriu, Timișoara

Povestea începe după 1716, când orașul este cucerit de Imperiul Habsburgic și reconstruit aproape de la zero.

Noua administrație avea nevoie de ordine.
De reguli. De un loc unde să se ia deciziile. Așa apare această clădire, ridicată între 1731 și 1734, ca primărie a comunității germane din Cetate.

Dar locul pe care o vezi astăzi nu era gol. Înainte de ea, aici exista o baie turcească.
O mică urmă din perioada otomană care nu a dispărut complet.

Timp de peste două secole, între aceste ziduri s-au luat deciziile orașului. Aici s-a condus Timișoara. Nu era doar un spațiu administrativ. Era și un loc al vieții sociale. În 1753, în interiorul clădirii apare o sală de bal.
Pentru că administrația nu însemna doar ordine… ci și comunitate.

După ce Timișoara devine oraș liber regesc, este extinsă și adaptată.Apoi, în 1849, este grav afectată în timpul bombardamentelor.

Dar nu dispare.

Este refăcută în 1853, iar fațada pe care o vedem astăzi vine din acea perioadă. De-a lungul timpului, clădirea trece prin imperii și regimuri.

Imperiul Habsburgic.
Austro-Ungaria.
România.

Dar rolul ei rămâne același, până în 1949. După acest moment, primăria se mută, iar clădirea își schimbă destinul. Din loc al puterii administrative… devine loc al culturii. Astăzi, aici funcționează Facultatea de Muzică și Teatru – UVT. Un spațiu în care nu se mai dau ordine. Ci se creează.

Și poate asta e cea mai frumoasă transformare