Eugenia de la Bega PAM – gustul copilăriei timișorene

Nu există timișorean crescut în anii ’80 sau ’90 care să nu-și amintească gustul unei eugenii de la Bega PAM. Nu era doar o gustare ieftină — era o bucurie mică, dulce, care încăpea în orice buzunar și-n orice zi.

Ambalaj simplu, maro și alb, fără reclame, fără influenceri. Doar un dreptunghi de fericire care îți lipea dinții și-ți colora ziua. Se găsea peste tot: la chioșc, la magazinul de colț, în ghiozdane, prin buzunare, în geanta mamei. Și când primeai una, o păstrai ca pe un premiu.

Și da, era făcută aici, la Timișoara. În fabricile de la Bega PAM — o emblemă a orașului, cunoscută și pentru biscuiți, napolitane sau cornulețe. Dar eugenia era regina neîncoronată.

• Mergeai în excursie? Primeai eugenie.
• Ai luat 10 la română? Eugenie!
• Era Crăciunul? Se punea în pachet, lângă portocală.
• Erai supărat? Eugenia „repara” orice.

Astăzi, gustul s-a mai schimbat. Rețetele s-au modernizat, dar nimic nu mai e ca „atunci”. Eugenia de la Bega PAM avea acel ceva – poate nu perfectă, dar autentică. Poate nu cremoasă ca azi, dar… sinceră. Așa cum erau și vremurile.

Dacă mai ai o eugenie veche păstrată, sau vreo poză cu ambalajul, posteaz-o. E parte din istoria dulce a orașului nostru.

Pentru că, la finalul zilei, gusturile copilăriei nu dispar. Rămân acolo, în suflet, alături de amintirile cu Bega, tramvaie și joacă printre blocuri.

Tu îți mai amintești gustul eugeniei de la Bega PAM?